EXECUTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care execută ceva. ◊ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor]. Vezi definitia »

DADOFÓR s.m. (Ant.) Purtător de faclă. [< gr. dadophoros < dadophoreo – a purta o torță]. Vezi definitia »

DILACERATÓR s.n. Aparat-grătar și tocător pentru reziduuri și pentru substanțe grosiere din apele uzate. [< fr. dilacérateur]. Vezi definitia »

TELEVIZÓR s. n. aparat pentru recepționarea imaginilor transmise prin televiziune (1). ◊ (fam.) micul ecran. (< fr. téléviseur) Vezi definitia »

ȘUTÓR s. m. v. șuter. Vezi definitia »