APLÍCĂ, aplice, s. f. 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect, a unui perete etc. 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete. – Din fr. applique. Vezi definitia »

CARIOLÍZĂ s. f. dezintegrare a nucleului celular. (< fr. caryolyse) Vezi definitia »

SPĂRTÚRĂ, spărturi, s. f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, așchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart² + suf. -ură. Vezi definitia »

ROȘEÁLĂ, roșele, s. f. (Pop.) 1. Substanță roșie, cu care se vopsesc pânzeturile și alte obiecte. ♦ Cerneală roșie. 2. (La pl.) Fard roșu; suliman. – Roși + suf. -eală. Vezi definitia »

VOIVODEÁSĂ s. f. v. voievodeasă. Vezi definitia »