OSI- elem. „os, țesut osos”. (< fr. ossi-, cf. lat. os, ossis) Vezi definitia »

discolefsí (-sésc, -ít), vb. – A pune piedici, a împiedica. Ngr. δυσϰολεύεσθαι (Tiktin; Gáldi 173). Sec. XVIII, înv. – Der. discolie, s. f. (dificultate, impediment), din ngr. δυσϰολία. Vezi definitia »

ÎNJOSÍ, înjosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umili; a (se) dezonora. – În + jos. Vezi definitia »

a o carcalisi expr. a avea necazuri. Vezi definitia »

nomotemisí, nomotemisésc, vb. IV (înv.) a legifera. Vezi definitia »