Definita cuvantului bold
bold (bólduri), s. n. – 1. Strămurare, strămurariță. –
2. (La albină și alte insecte) Ac. – 3. Vîrf ascuțit. – 4. Ac cu gămălie, ac, cui. – 5. Imbold. Sl. bodli „spin” (Miklosich, Lexicon, 35; Cihac, II, 21), cf. bg. bodilo „ac, vîrf ascuțit”. Der. boldan, s.n (vîrf, culme; tibia); boldi, vb. (a împunge; a îmboldi; a căsca ochii); boldiș, adv. (oblic, pieziș); boldișcă, s. f. (secară); boldui, vb. (a incrusta); imbold, s. n. (stimulent, îndemn); îmboldi, vb. (a înțepa; a îmboldi, a incita); îmbolditor, adj. (care înțeapă). Imbold este der. postverbal de la îmboldi, introdus artificial de literatură (cf. fonetismul cu i în loc de î) și fără circulație populară. Din aceeași familie trebuie să facă parte beldie, s. f. (prăjină subțire, par lung; tulpină), chiar dacă vocalismul prezintă vreo dificultate; der. beldios, adj. (ațos); beldete, s. m. (Olt, băț); beldiță, s. f. (pește, Alburnus bipunctatus).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bold
ÁISFILD s. n. câmp de gheață. (< engl. icefield) Vezi definitia »
ABȚIBÍLD s.n. 1. Mic desen colorat, gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă, desprinzându-se de pe hârtia pe care a fost lipit. 2. (Fig.; la pl.) Nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii. [< germ. Abziehbild]. Vezi definitia »
KOBÓLD s.m. Demon familiar, spiriduș din mitologia germanică, considerat adesea ca păzitor al metalelor prețioase din pământ. [< fr. kobold, germ. Kobold]. Vezi definitia »
AISFÍLD s.n. (Geol., geogr.) Câmp de gheață. [< fr., engl. ice-field]. Vezi definitia »
FIELD FILD/ s. n. platou în zona muntoasă a Scandinaviei, rest al peneplenei terțiare, modelat de gheață. (< engl. field) Vezi definitia »