ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură. Vezi definitia »

TRIDRÁHMĂ s.f. Monedă de argint greco-macedoneană, valorând trei drahme. [< gr. tridrachmon]. Vezi definitia »

PARTENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Reproducere la unele specii de animale inferioare (albine etc.)sexuate prin ouă nefecundate. [< fr. parthénogenèse, cf. gr. parthenos – fecioară, genesis – generație]. Vezi definitia »

mioară, mioare s. f. 1. adolescentă. 2. (adol.) bancnotă de o mie de lei. Vezi definitia »

TORNÁDĂ¹, tornade, s. f. Furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoțit de ploi torențiale. – Din fr. tornade. Vezi definitia »