Definita cuvantului mandibulă
MANDÍBULĂ s.f. 1. Falcă, maxilar (în special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau își sfâșie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu mandibulă
ponorătúră s.f. (reg.) surpătură de teren, adâncitură, râpă. Vezi definitia »
cocârjă, cocârje s. f. (intl.) persoană naivă. Vezi definitia »
ȚINÚTĂ s. f. 1. atitudine, poziție a corpului. 2. fel de a se purta; comportare, comportament. 3. mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum. ♦ ~ de ceremonie = îmbrăcăminte, uniformă pentru anumite solemnități. 4. (muz.) facultatea de a prelungi un sunet. 5. (lingv.) act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție. 6. (mar.) calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei. (după fr. tenue) Vezi definitia »
URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu. Vezi definitia »
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială. Vezi definitia »