INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune]. Vezi definitia »

ANTIFRICȚIÚNE s.f. Aliaj cu bază de antimoniu, folosit la cuzineți, pentru a reduce frecarea. [< fr. antifriction]. Vezi definitia »

COMPLECȚIÚNE s.f. v. complexiune. Vezi definitia »

DICȚIÚNE s. f. 1. fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ◊ arta de a rosti textul unui rol în teatru, cinema etc. 2. (mod de) exprimare sub raportul selectării și al proprietății termenilor (specific/ă/ criticii literare). (< fr. diction, lat. dictio) Vezi definitia »

PERMISIÚNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. V. permisie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio]. Vezi definitia »