BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Diminutiv al lui băl. Vezi definitia »

priț, priți, s.m. (reg.) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc partea principală a tindechei de la războiul de țesut. Vezi definitia »

COVÍȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee Vezi definitia »

ȘPIȚ s.n. 1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. așezat la sfârșitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oțel ascuțită, care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Vârf ascuțit al unui obiect. 4. Țigaret scurt. [Pl. -țuri. / < germ. Spitze]. Vezi definitia »

potgálț (-țuri), s. n. – Guler. Rus. podgalstušnik, din germ. Halstuch „cravată” (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207), cf. galstuc. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »