Definita cuvantului balzac
BALZAC, Honoré de (1799-1850), romancier francez. Scriitor de prodigioasă fecunditate (c. o sută de nuvele și romane, reunite sub titlul „Comedia umană”). A configurat un vast și viguros tablou critic al societății franceze sub Restaurație, sesizînd cu o rară intuiție raporturile social-economice (declinul aristocrației, ascensiunea burgheziei, obsesia banului). Pictor de moravuri și de caractere, unul dintre cei mai mari creatori de tipuri vii, bine individualizate; a excelat în descifrarea legăturilor existente între fizionomia spirituală a eroilor și mediul în care trăiesc aceștia. În opera lui B., fantezia romantică se îmbină cu forța observației realiste, cu exactitatea științifică a descrierilor și a analizei psihologice. A avut o covîrșitoare influență asupra evoluției romanului. Op. pr.: „Gobseck”, „Pielea de sagri”, „Eugénie Grandet”, „Moș Goriot”, „Cézar Birotteau”, „Țăranii”, „Iluzii pierdute”, „Verișoara Bette”, „Vărul Pons”.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu balzac
sfârlác2, sfârlácuri, s.n. 1. (înv. și pop.) smârc format la obârșia unui izvor, a unui pârâu. 2. (reg.; în forma: sforac) confluența a două râuri; locul unde se întâlnesc două văi. 3. (reg.) deal de înălțime redusă. 4. mic roi de albine. Vezi definitia »
agiác, agiácuri, s.n. (reg.) lut, argilă. Vezi definitia »
COAC s. m. Specie de stârc de noapte (Ardea nycticorax). Vezi definitia »
BRAC2 s. n. rest, rămășiță; deșeu (de hârtie). (< rus. brak) Vezi definitia »
SACEAC [săceac? – CM] s.n. Partea dintre streașina casei și zid, făcută din blăni de lemn sau chituci, prinse între ele, și folosită ca protecție împotriva vântului, a păsărilor, a rozătoarelor. Vezi definitia »