chibiț, chibiți s. m. 1. persoană ipocrită. 2. hoț specializat în culegerea de informații utile bandei. Vezi definitia »

iubăréț (pop.) adj. m., pl. iubăréți; f. iubăreáță, pl. iubăréțe Vezi definitia »

vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri Vezi definitia »

CETÉȚ, ceteți, s. m. (Înv.) Persoană care citește; cititor. – Din sl. čĩtĩcĩ. Vezi definitia »

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -țe, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. Vezi definitia »