SCURTÍME, scurtimi, s. f. Însușirea de a fi scurt. – Scurt + suf. -ime. Vezi definitia »

MOTĂNÍME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de motani; neamul motanilor. – Motan + suf. -ime. Vezi definitia »

PANDÉME s. fr. pl. (ant.) sărbători în timpul cărora se făceau mese publice. (< fr. pandèmes) Vezi definitia »

cúlme (cúlmi), s. f. – 1. Vîrf, creastă. – 2. Coamă, linie de intersecție a două versante de acoperiș. – 3. Prăjină orizontală în casele țărănești, de care se atîrnă haine. – 4. Culme, apogeu. – 5. Desăvîrșire, perfecțiune. – 6. Cruce de ramă, la stupi. – 7. Pînză țesută în casă pentru împodobirea interiorului. – Mr. culme, megl. culmi. Lat. culmen (Diez, I, 133; Pușcariu 437; Candrea-Dens., 431; REW 2376; DAR); probabil prin intermediul unei forme *culmis; cf. alb. kuljm (Meyer 213; Philippide, II, 639), it. (sp.) colmo, fr. comble, sp. cumbre, port. (gal.) cume. – Der. culmiș, s. n. (culme); culminăriță, s. f. (pînză de casă pentru mobile), care pare să reprezinte un *culminaria (Candrea-Dens., 432; DAR). – Der. neol. culmina, vb., din fr.; culminant, adj.; culminație, s. f. Vezi definitia »

COLUMBIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări cuprinzând porumbeii, turturelele și guguștiucii; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. columbiformă. / < fr. colombiformes, cf. lat. columba – porumbel, forma – formă]. Vezi definitia »