GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște simțite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le-ar putea îndura; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža. Vezi definitia »

NEVRÓZĂ s.f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional. [< fr. névrose]. Vezi definitia »

ZOOGENÉZĂ s.f. Explicație mitică a genezei omului din animale sacre. (din zoo²- + geneză) Vezi definitia »

TABLATÚRĂ s.f. Sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor alfabetului și al altor semne așezate pe linii paralele. [Var. tabulatură s.f. / < fr. tablature, cf. lat.med. tabulatura, germ. Tabulatur]. Vezi definitia »

STÍVĂ s.f. (Mar.) Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. [< it. stiva]. Vezi definitia »