plătuíre, plătuíri, s.f. (reg.) rindeluire, netezire; subțiere. Vezi definitia »

RĂSUCÍRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci. Vezi definitia »

CUIRASÁRE s.f. Acțiunea de a cuirasa. [< cuirasa]. Vezi definitia »

ABORDÁRE s.f. Acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj. [< aborda]. Vezi definitia »

IOTACIZÁRE, iotacizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iodizare, iotacism (2). – V. iotaciza. Vezi definitia »