CARACTÉR s.n. 1. Totalitatea trăsăturilor psihice esențiale și stabile ale omului, care se manifestă în modul specific de a se comporta al acestuia. ◊ Dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trăsături psihice complexe prezentată într-o operă literară. ♦ Ansamblu de însușiri morale manifestate prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc. 2. Particularitate distinctivă care constituie specificul unui lucru. 3. Literă, semn grafic. 4. (Mat.) Numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta. [Acc. și carácter. / < fr. caractère, cf. lat. character, gr. charakter – semn]. Vezi definitia »

MÓDER s. n. humus al solurilor de pădure, în care resturile organice sunt incomplet descompunse. (< fr. moder, germ. Moder) Vezi definitia »

NUCIFÉR, -Ă adj. (Despre plante) Care produce nuci comestibile. [< fr. nucifère]. Vezi definitia »

HOMO FABER s.m. Termen folosit de filozoful francez Bergson pentru a desemna pe omul primitiv care își făurea singur uneltele necesare, transformând natura pentru a o face aptă de a corespunde necesităților sale. [< lat. homo faber]. Vezi definitia »

AURIFÉR, -Ă, auriferi, -e, adj. (Despre terenuri, râuri etc.) Care conține aur. [Pr.: a-u-] – Fr. aurifère (lat. lit. aurifer). Vezi definitia »