potáș s. m. – Potasă, carbonat de potasiu. Germ. Pottasche. Înv., introdus în sec. XVIII, cînd se exportau mari cantități în Anglia și Olanda, sub formă de cenușă de stejar. Este dubletul lui potasă, s. f. din fr. potasse și al lui potasiu, s. m., din fr. potassium. Vezi definitia »

cărțáș, cărțáși, s.m. (reg.) 1. îngrijitorul scriptelor comunale; secretarul comunal. 2. jucător de cărți; cartofor, cărțar. Vezi definitia »

LEȘ¹, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stârv. – Din tc. leș. Vezi definitia »

ceaúș, ceaúși, s.m. (înv.) 1. funcționar inferior al Sultanului turcesc (ușier, curier, aprod). 2. funcționar inferior în țările române cu aceleași funcții: ușier, curier, aprod. 3. căpetenie, comandant, șef, vătaf al slugilor. 4. grad vechi în armată (căprar). 5. mijlocitor între plutași și expeditorul plutelor; dragoman. 6. varietate de struguri albi. 7. numele unei hore. Vezi definitia »

cúbleș adj. (reg.; despre oameni și animale) cocoșat, ghebos. Vezi definitia »