MARCÓTĂ, marcote, s. f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte. Vezi definitia »

chétă (chéte), s. f. – Colectă. Fr. quête. – Der. cheta, vb., din fr. quêter. Vezi definitia »

RONDÍNĂ s. f. piesă de lemn de formă rotundă. (< fr. rondine) Vezi definitia »

RULÚRĂ s. f. boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase; crăpătură inelară. (< fr. roulure) Vezi definitia »

ARMATÚRĂ, armaturi, s. f. (Muz.) Armură (4). – Din fr. armature, lat. armatura. Vezi definitia »