SECĂTUÍ, secătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui. Vezi definitia »

a nu-și vedea lungul nasului expr. 1. a nu-și da seama de ce e în stare să facă cu propriile puteri. 2. a fi îngâmfat / infatuat; a fi obraznic. Vezi definitia »

BUHUI, peșteră situată pe rîul omonim care formează cel mai lung curs de apă subterană din țară (bazinul Carașului), în M-ții Aninei (jud. Caraș-Severin), la 580 m alt. Lungime: 3.217 m. Are o galerie pr. cu două sectoare distincte (Galeria cu aluviuni și Galeria înaltă); urme fosile de Ursus spaeleus. Vezi definitia »

utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî. Vezi definitia »

MĂSLUÍ, măsluiesc, vb. IV. Tranz. A face semne pe cărțile de joc pentru a le recunoaște sau a le aranja astfel încât să înșele pe ceilalți jucători și să câștige. ♦ P. gener. A falsifica, a trișa. – Probabil maslă + suf. -ui. Vezi definitia »