MIRÁRE, mirări, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira¹. Vezi definitia »

ȘINDRILÍRE, șindriliri, s. f. Acțiunea de a șindrili și rezultatul ei. – V. șindrili. Vezi definitia »

MUMIFICÁRE, mumificări, s. f. Acțiunea de a (se) mumifica și rezultatul ei. [Var.: mumifiére s. f.] – V. mumifica. Vezi definitia »

DOGMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a dogmatiza. [< dogmatiza]. Vezi definitia »

CONVERTIZÁRE s.f. 1. Îndepărtare a unor impurități dintr-o masă metalică topită cu ajutorul unui gaz oxidant și fără folosire de combustibil. 2. Transformare a curentului alternativ în curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor; conversiune. [< convertiza, după fr. convertissage]. Vezi definitia »