MIRUITÓR, miruitori, s. m. (Rar) Preot care miruiește¹. [Pr.: -ru-i-] – Mirui¹ + suf. -tor. Vezi definitia »

SECUTÓR s. m. (ant.) gladiator înarmat numai cu sabie și scut, care se lupta cu un alt gladiator înarmat cu un trident și cu o plasă. (< lat. secutor) Vezi definitia »

DERULATÓR s. n. 1. dispozitiv servind pentru derularea și rebobinarea peliculei cinematografice. 2. ansamblu de organe într-un calculator electronic, casetofon etc. care permit reluarea și derularea benzii magnetice; derulor (2). 3. desfășurător de (credite etc.). (< derula + -tor) Vezi definitia »

stupitór, stupitoáre, s.f., adj. (reg.) 1. (s.f.) scuipătoare. 2. (adj.; în forma: stopitor) care stupește (scuipă). Vezi definitia »

SEMIRĂPITÓR adj. v. CORB (1). Pasăre semirăpitoare, omnivoră, mai mare decât cioara, cu penele negre, cu ciocul și picioarele puternice și cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). [DEX '98] Vezi definitia »