piscói, piscói, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc. Vezi definitia »

URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. u r l a. Vezi definitia »

MORÓI, moroi, s. m. (În superstiții) Strigoi, vârcolac, pricolici. – Cf. sl. mora. Vezi definitia »

CHIABURÓI, chiaburoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui chiabur. – Chiabur + suf. -oi. Vezi definitia »

sitói, sitóaie, s.n. (reg.) sită mare. Vezi definitia »