vésel (-lă), adj. – Bucuros, voios. Sl. veselŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453), cf. bg. vesel. – Der. veseli (var. înveseli), vb. (a se bine dispune, a se bucura; a se distra, a petrece), din sl. veseliti; veselie, s. f. (voioșie, bună-dispoziție; înv., petrecere veselă), din sl. veselije; (în)veselitor, adj. (care înveselește, voios); veselos (var. veselnic), adj. (voios, amuzant). Vezi definitia »

ARHÁNGHEL, arhangheli, s. m. (Bis.) Căpetenie a îngerilor. – Din sl. arhangelŭ. Vezi definitia »

cel care traieste in singuratate Vezi definitia »

a merge copăcel expr. (d. copiii mici) a se ține pe picioare, a păși drept și încet. Vezi definitia »

prăpurél, prăpuréi, s.m. (reg.) prapur bisericesc mic, prăpuraș. Vezi definitia »