de izbeliște expr. părăsit, neglijat. Vezi definitia »

ELINÉȘTE adv. În limba elină. – Elin + suf. -ește. Vezi definitia »

ABÁTE², abát, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată etc.). 2. Refl. A se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vânt te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate (cu furie, cu forță). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A culca la pământ; a doborî. Năprasnica secure... abate toți copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cădea. Se abătu cu fața la pământ (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre. Vezi definitia »

LIPOVENÉȘTE adv. În felul lipovenilor. – Lipovean + suf. -ește. Vezi definitia »

INTELIGIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi inteligibil. (< fr. intelligibilité) Vezi definitia »