Definita cuvantului metodă
METÓDĂ s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ♦ Manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și ale societății. [< germ. Methode, fr. méthode, lat., gr. methodos < gr. meta – după, hodos – cale].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu metodă
STRIGĂTÚRĂ, strigături, s. f. Exclamație onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental, care se strigă la țară, în timpul executării unor jocuri populare; chiuitură, strigăt. – Striga + suf. -ătură. Vezi definitia »
COSTIȘOÁRĂ, costișoare, s. f. (Rar) Costiță. – Coastă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
RADÚLĂ s.f. Lamă chitinoasă, prevăzută cu dințișori dispuși în mai multe rânduri, la moluște (cu excepția lamelibranhiatelor), servind la roaderea hranei. [< fr., lat. radula]. Vezi definitia »
ALBASPÍNĂ s. f. (Bot.) Păducel. – Lat. lit. alba spina. Vezi definitia »
BRÍDĂ s.f. 1. Gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul. 2. Piesă metalică care leagă arcurile de osii. ♦ Coroană metalică servind la îmbinarea tuburilor. 3. Mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator. V. aderență. [< fr. bride]. Vezi definitia »