TÉZĂ, teze, s. f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ◊ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. ♦ (Fil.) Idee, propoziție care formează primul termen al unei antonimii (în filozofiile raționaliste de tip kantian) sau al unei contradicții de tip dialectic (în filozofiile hegeliană și marxistă). 2. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). – Din fr. thèse, lat. thesis. Vezi definitia »

ZIUȘOÁRĂ s.f. (sil. zi-u-); pl. ziușoáre Vezi definitia »

UNGHIÉRĂ, unghiére, s. f. Forfecuță (1) (asemănătoare cu un cleștișor), cu tăișul format din două lame¹ (2) concave suprapuse, întrebuințată la tăierea unghiilor. (din unghie; cf. fr. onglier, coupe-ongle(s), germ. Nagelzange, sp. cortauñas) – [TLF, Wahrig Deutsches Wörterbuch, DRAE] Vezi definitia »

BICICLÉTĂ s. f. vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele. (< fr. bicyclette) Vezi definitia »

MARGHILOMÁNĂ s. f. v. marghiloman. Vezi definitia »