BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg. Vezi definitia »

CATÁRG, catarge, s. n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore. 2. Construcție de metal care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. – Din ngr. katárti. Vezi definitia »

AICHELBURG, Wolf (n. 1912 Pola, Croația – d. 1994 Mallorca), scriitor german din România. Lirică baladescă și reflexivă („Oapspetele uitat”). Proză satirică („Șobolanii din Hameln”); piese de teatru, eseuri. A tradus în germană pe Eminescu, Blaga, Pillat, Voiculescu ș.a. Vezi definitia »

CHIRÚRG, chirurgi, s. m. Medic specialist în chirurgie. [Var.: (înv.) hirúrg s. m.] – Din lat. chirurgus, germ. Chirurg. Vezi definitia »

BRANDENBURG 1. Land în E Germaniei, traversat de rîul Spree și cuprinzînd și landul Berlin; 27,6 mii km²; 2,6 mil. loc. (1989). Centru ad-tiv: Postdam. Ind. constr. de mașini, textilă, alim. Culturi de secară, orz, cartofi. Creșterea porcinelor. 2. Oraș, în E Germaniei, la V de Berlin, port pe Havel; 95 mii loc. (1988). Nod de comunicații. Filaturi și țesătorii, constr. navale, oțelării, produse chimice, fabrică de jucării. Monumente: catedrală (sec. 10-12), biserica Sankt Gotthard (sec. 15), turnuri din zidul de incintă (sec. 15). 3. Veche prov. istorică în Germania. Marcă înființată de Carol cel Mare, stăpînită de dinastia ascaniană (pînă în 1319) și apoi de Hohenzollerni (din 1415). B. a fost nucleul în jurul căruia a luat ființă Prusia. Vezi definitia »