FILOSÓFIC, -Ă adj. v. filozofic. Vezi definitia »

artíc (-ce), s. n. – Bucată, rămășiță, rest. – Var. (h)artig, hartic. Tc. artik, cf.bg. artyk. Totuși, Drăganu, Dacor., VI, 259, îl derivă de la lat. *articus, de la articulus, și îl identifică cu cuvîntul hartan; este însă greu de presupus existența unui cuvînt lat. de acest fel (cf. Graur, BL, V, 73). Vezi definitia »

sfeșténic, sfeșténici, s.m. (înv.) preot. Vezi definitia »

AXIOMÁTIC, -Ă I. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ♦ metodă ~ă = metodă științifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziții (teoreme). II. s. f. disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii și a utilizării corecte a deducției în științe; timologie. (< fr. axiomatique) Vezi definitia »

PLESIOBIÓTIC, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Care trăiește în vecinătatea altui organism. [Cf. gr. plesios – aproape, bios – viață]. Vezi definitia »