chinéz (chinéji), s. m. – 1. (Înv.) Domn, șef al unei comunități de oameni liberi. Existența sa este atestată cu începere din sec. XIII, în Trans. și Munt. Erau căpetenii de grupări populare ce cuprindeau un județ sau o vale, cu funcții pe viață, administrative și judecătorești. În Munt., pare a fi termen oficial, care îl traduce pe cel popular județ. – 2. (Banat) Primar, judecător comunal. – Var. cneaz, cnez. Sl. kŭnedzŭ din got. *kunnigs, germ. König (DAR). A intrat în rom. prin intermediul sb. knez sau al mag. kenéz (DAR presupune că pătrunderea sa a avut loc de la nord la sud), cf. rus. rut. knjazĭ „principe.” V. și Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 64. Var. cneaz, folosită în trecut ca termen oficial în documentele slave, a început să se folosească începînd de la sfîrșitul sec. XVII, cu sensul propriu din rus. – Der. chineji, vb. (Banat, a face uneori pe primarul); chinezat, s. n. (principat); cnezat, s. n. (principat); cnezie, s. f. (înv., principat). Vezi definitia »

PORTUGHÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Portugalia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Portugalia și Brazilia. (< fr. portugais) Vezi definitia »

privéz s.n. (reg.) bucată mare de stofă sau de mătase pe care nașul sau nașa o dăruiește miresei și care se pune, la cununie, pe spatele mirilor. Vezi definitia »

FILOFRANCÉZ, -Ă adj., s.m. și f. Francofil. [Cf. it. filofrancese]. Vezi definitia »

JAVANÉZ, -Ă IA-VA-/ adj., s. m. f. (locuitor) din Java. ◊ (s. f.) limbă din grupul indonezian. (< fr. javanais) Vezi definitia »