EPIGRÁMĂ s. f. 1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria. 3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. épigramme, lat. epigramma) Vezi definitia »

zglăvoácă / zglăvóc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoáce / zglăvóci Vezi definitia »

FRONTOLÍZĂ, frontolize, s. f. (Met.) Proces de destrămare a fronturilor atmosferice. – Din fr. frontolyse. Vezi definitia »

UVERTÚRĂ, uverturi, s. f. Compoziție muzicală pentru orchestră, concepută ca introducere la o operă, la un oratoriu, la o suită instrumentală etc. sau ca o lucrare independentă (alcătuită din trei părți). – Din fr. ouverture. Vezi definitia »

GEOSFÉRĂ, geosfere, s. f. Fiecare dintre învelișurile concentrice, cu formă aproximativ sferică, care, după ipotezele actuale, ar intra în alcătuirea globului terestru. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géosphère. Vezi definitia »