CEMENTÍTĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite) Vezi definitia »

ALUMINÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu. (< fr. aluminose) Vezi definitia »

DRÚZĂ, druze, s. f. 1. Grup de cristale care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane. 2. Cristale din oxalat de calciu formate în unele țesuturi vegetale. – Din fr. druse. Vezi definitia »

RADIOSÚRSĂ, radiosurse, s. f. Sursă de unde radio din spațiul cosmic. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiosource. Vezi definitia »

CALDEÍRĂ, caldeire, s. f. (Geol.) 1. Depresiune în formă de căldare (de origine vulcanică). 2. Circ (3). – Din fr., port. caldeira. Vezi definitia »