EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di-o-] – Din fr. eudiomètre. Vezi definitia »

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre. Vezi definitia »

DODECAÉDRU s. n. 1. poliedru cu douăsprezece fețe. 2. formă cristalină aparținând sistemului cubic. (< fr. dodécaèdre) Vezi definitia »

cantábru (-ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantábri, art. cantábrii; adj. f., s. f. cantábră, pl. cantábre Vezi definitia »

METACÉNTRU s. n. intersecție a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. (< fr. métacentre) Vezi definitia »