Definita cuvantului miracol
MIRÁCOL s.n. 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 2. Eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată rațional; minune. [Var. miracul s.n. / cf. fr. miracle, lat. miraculum < mirari – a admira].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu miracol
DOL s.n. (Jur.) Orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract care este în defavoarea lui. [< lat. dolus, cf. fr. dol]. Vezi definitia »
GLICERÓL s. n. (Chim.) Glicerină. – Din fr. glycérol. Vezi definitia »
SELF-CONTROL subst. Autocontrol. [Pr.: -tról] – Cuv. engl. Vezi definitia »
ORTOPÓL s. m. (mat.) punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. (< fr. orthopôle, engl. orthopol) Vezi definitia »
fáchiol s.n. (reg., înv.) stofă din lână subțire, străvezie, cu care se îmbrobodesc femeile; voal, crep (de doliu); păioară, maramă, urzicar, lințoliu. Vezi definitia »