OSMIRÍDIU s.n. Aliaj de osmiu, iridiu, platină, rodiu și ruteniu, folosit la confecționarea vârfurilor penițelor de stilou. [Pron. -diu. / < fr. osmiridium, cf. osm(iu) + iridiu]. Vezi definitia »

higíu, higíuri, s.n. (reg., înv.) crâng, pădurice. Vezi definitia »

pilafgíu, pilafgíi, s.m. (înv.) 1. cel ce mănâncă pilaf mult (poreclă pentru turci). 2. persoană care făcea sau vindea pilaf. Vezi definitia »

PALÁDIU¹ s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium. Vezi definitia »

SESTÉRȚIU s.m. v. sesterț. Vezi definitia »