CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

FOTORECEPTÓR s. m. (biol.) celulă cu pigmenți fotosensibili. (< fr. photorécepteur) Vezi definitia »

VARACTÓR s. n. element semiconductor, condensator cu capacitate variabilă, a cărei valoare depinde de tensiunea aplicată; varicap. (< engl., fr. varactor) Vezi definitia »

ÎNNEBUNITÓR, -OÁRE, înnebunitori, -oare, adj. Care te face să înnebunești; exasperant. – Înnebuni + suf. -tor. Vezi definitia »

PLANATÓR s. n. piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ◊ ciocan pentru a face plană fața unui obiect. (< plana + -tor) Vezi definitia »