URSULÉȚ, ursuleți, s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs. – Urs + suf. -uleț. Vezi definitia »

CLANȚ, (1) interj., (2) clanțuri s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior.) gură. Expr. (Înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee. Vezi definitia »

cotrofleánț s. m. – Poreclă dată germanilor. – Var. cotofleanț. Germ. Kartoffelpflanzer „cultivator de cartofi” (Borcea 184); este însă evidentă interpretarea expresivă a etimonului. Vezi definitia »

polț, polțuri, s.n. (reg.) poliță; etajeră. Vezi definitia »

BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec. Vezi definitia »