TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule. Vezi definitia »

ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera. Vezi definitia »

ANVERGÚRĂ s. f. 1. desfășurare, întindere. 2. distanța dintre vârfurile aripilor unui avion, ale unei păsări, unui fluture. 3. importanță, amploare a unei acțiuni, a unui proiect etc. (< fr. envergure) Vezi definitia »

a băga la bilă / la cap expr. a ține minte; a înțelege. Vezi definitia »

TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală. Vezi definitia »