lîngă prep. – Alături de, aproape de, în apropiere de. – Pe lîngă, aproape de; afară de; în comparație cu. – Mr. (ningă), megl. lăngă, istr. (pringę). Lat. lŏngo (Candrea-Dens., 999; REW 5119; Pascu, I, 111; Candrea). Der. din lat. longum ad (Pușcariu 979; Tiktin; DAR) pare mai puțin probabil, din motive fonetice. Pentru evoluția semantică, cf. it. longo, prov. lonc. – Der. dîngă, prep. (Trans., de aproape de), comp. cu de; p(r)ingă (var. p(r)îngă), prep. (aproape de), comp. cu pe sau pre. Vezi definitia »

SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsoană. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle). Vezi definitia »

CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală. Vezi definitia »

FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință. Vezi definitia »

MIRMECOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) cu semințe răspândite de furnici. (< fr. myrmécochore) Vezi definitia »