INTERMOLECULÁR, -Ă, intermoleculari, -e, adj. Care se află între molecule. Spațiu intermolecular. ♦ Care are loc între mai multe molecule. Proces intermolecular. – Din fr. intermoléculaire. Vezi definitia »

ȚINCÁR, țincari, s. m. (Reg.; depr.) Copil, țânc. – Ținc² + suf. -ar. Vezi definitia »

PULMONÁR, -Ă adj. Referitor la plămâni; al plămânilor. [< fr. pulmonaire, cf. lat. pulmonaris]. Vezi definitia »

SINGULÁR, -Ă I. adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de lucruri etc. II. adj. 1. care se referă, care privește pe unul singur. ♦ (log.) judecăți ĕ = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. deosebit, aparte, neobișnuit, extraordinar; unic. III. s. n. (fil.) categorie care desemnează ceea ce aparține unui obiect sau proces; individual (2). (< lat. singularis, fr. singulier) Vezi definitia »

habar nu am Vezi definitia »