SEABORGIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 106, produs în mod artificial. [Pr.: sibórgiu – Sb.: Sg] (cf. engl. seaborgium < n. pr. Glenn T. Seaborg = chimist american, a colaborat la descoperirea a zece elemente transuranice; 1994) [MW] Vezi definitia »

cu chiu, cu vai expr. cu greu, cu mari eforturi. Vezi definitia »

ptiu interj. – Reproduce zgomotul de scuipat și exprimă ideea de dispreț. Creație expresivă, cf. ngr. πτύω „a scuipa”. Vezi definitia »

viu noptii = din noapte, in noapte, ex. „m-am trezit in viu noptii”/am avut insomnie, n-am putut sa dorm Vezi definitia »

NEUROCRÁNIU s. n. porțiune a cutiei craniene care conține creierul. (< it. neurocranio) Vezi definitia »