prihánă (prihắni), s. f. – 1. (Înv.) Acuzație, vină. – 2. Pată, defect, cusur, meteahnă. Sl. dar lipsește etimonul exact, cf. ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Tiktin), cf. prigoni. Trecerea lui g › h nu a fost explicată. – Der. prihăni, vb. (a păta); prihanie, s. f. (pată, dezonoare); neprihănit, adj. (pur, curat, cast). Vezi definitia »

PALEOBOTÁNICĂ s.f. – V. paleobotanic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

CANÁSTĂ s.f. Joc de cărți de origine sud-americană, asemănător cu rummy. ♦ Grup de cel puțin șapte cărți de aceeași valoare, care constituie seria tipică a acestui joc. [< fr., sp., it. canasta]. Vezi definitia »

pílvă, pílve, s.f. (reg.) săpăligă (cu care se plivește). Vezi definitia »

VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. Vezi definitia »