CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin. Vezi definitia »

BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin) Vezi definitia »

GOBLÍN s.n. v. goblen. Vezi definitia »

NÁNCHIN, nanchinuri, s. n. Țesătură de bumbac foarte deasă și rezistentă, întrebuințată la confecționarea dosului de perne. [Var.: nánghin s. n.]. – Din fr. nankin. Vezi definitia »

ALCALÍN, -Ă adj. 1. (despre substanțe) cu reacție bazică. ♦ metale ~ e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~ e = medicamente care conțin alcalii, în tratamentul acidității gastrice. 2. (despre ape, soluri) care conține săruri de sodiu și de potasiu. (< fr. alcalin) Vezi definitia »