DIPTÍC s. n. 1. tăblițe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani. 2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile. ◊ (p. ext.) operă literară formată din două părți. 3. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formație de cameră instrumentală sau vocală din două mișcări contrastante. (< fr. diptyque, gr. diptykhos) Vezi definitia »

ORGANOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la organografie; structural. [Cf. fr. organographique]. Vezi definitia »

VACCÍNIC, -Ă adj. cu vaccin. (< fr. vaccinique) Vezi definitia »

ÎNTUNÉRIC s. n. 1. Lipsă de lumină. 2. Fig. Incultură, ignoranță. [Var.: (reg.) întunérec s. n.] – În + tuneric (Înv. „întunecime” < lat.). Vezi definitia »

FÓNIC, -Ă adj. 1. Format din sunete, privitor la sunete. 2. Sonor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sonor”, „de sunet”, „de vorbire”, cu ajutorul căruia se formează adjective. [< fr. phonique, it. fonico, cf. gr. phonos]. Vezi definitia »