ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocotește legile naturii și ale societății, contrar bunului-simț; ilogic. ◊ Loc. adv. Prin absurd = admițând un raționament fals, o situație aproape imposibilă. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S. n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus. Vezi definitia »

PANICÁRD, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de panică. [< fr. paniquard]. Vezi definitia »

PIOPERICÁRD s. n. acumulare de puroi în cavitatea pericardică. (< fr. pyopéricarde) Vezi definitia »

DINAMITÁRD, -Ă adj. De natura dinamitei. ♦ (Fig.) Distrugător, anarhist. [< fr. dynamitard]. Vezi definitia »

BLANCHARD [blãșár], Jean Pierre (1753-1809), aeronaut francez. Inventatorul parașutei (1785). Vezi definitia »