mânățóc, -oácă, adj. (reg.) mărunțel. Vezi definitia »

VENTRILÓC, -Ă s.m. și f. Cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var. ventrilog, -ă s.m.f. / < fr. ventriloque, cf. lat. ventriloquus < venter – abdomen, loquor – a vorbi]. Vezi definitia »

PROORÓC s. m. v. proroc. Vezi definitia »

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. scr. smotak. Vezi definitia »

țoc s. n. – În expresia: cu țoc în poc „cu toate hodrobeiele”. Reproduce expresia germ. mit. Sack und Pack (Graur, BL, IV, 76). Vezi definitia »