STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoïcisme. Vezi definitia »

ANTIIMPERIALÍSM s. n. Mișcare socială antiimperialistă. [Pr.: -ri-a-] – Anti- + imperialism. Vezi definitia »

ECOMATÍSM s. n. impuls morbid de a repeta sunete și mișcări. (< fr. échomatisme) Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »

RASÍSM s. n. Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane. – Din fr. racisme. Cf. rus. rasizm. Vezi definitia »