Definita cuvantului buric
buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buric
TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific]. Vezi definitia »
BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik. Vezi definitia »
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -e, adj. Îndreptat împotriva monarhiei. – După fr. antimonarchique. Vezi definitia »
ALOCROMÁTIC, -Ă adj. (Despre minerale; op. idiocromatic) Care prezintă alocromatism. [< Cf. germ. allochromatisch]. Vezi definitia »
sârníc1, sârníce, s.n. (reg.) un fel de sac de prins pește, care se fixează la gardurile de pescuit. Vezi definitia »