Definita cuvantului scăpător
scăpătór, scăpătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj., s.m. și f.; înv.) care scapă, (se) salvează (dintr-o situație neplăcută); care eliberează, dezrobește. 2. (s.f. art., reg.) loc unde se refugiază copiii, ca să nu fie prinși, la jocul „de-a prinselea”.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scăpător
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor. Vezi definitia »
EXTEROCEPTÓR s.m. Organ receptor nervos care primește excitații din mediul înconjurător. [< fr. extérocepteur, cf. lat. exterior – din afară, recipere – a primi]. Vezi definitia »
SCÚLPTOR s.m. Artist care se ocupă cu sculptura. [Cf. fr. sculpteur, lat. sculptor]. Vezi definitia »
RUBRICATÓR s. n. ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat. (< engl. rubricator) Vezi definitia »
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor. Vezi definitia »