DOCIMAZÍE s. f. 1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică. 2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie. 3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II). (< fr. docimasie, gr. dokimasia) Vezi definitia »

IODURÍE, iodurii, s. f. (Med.) Prezență a iodului în urină; cantitate de iod prezentă în urină. – Din fr. iodurie. Vezi definitia »

TARSOPLASTÍE s. f. operație chirurgicală urmărind corijarea unei deviații a piciorului. (< fr. tarsoplastie) Vezi definitia »

studenție, studenții s. f. (intl.) prima condamnare penală a unui infractor. Vezi definitia »

CONTRAVÉNȚIE s. f. încălcare a dispozițiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau sancțiune administrativă). (< fr. contravention) Vezi definitia »