SIRIÁCĂ s. f. 1. Limbă literară bazată pe un dialect arameic răsăritean, întrebuințată în literatură și liturghie de către numeroase biserici creștine răsăritene. 2. Arameica vorbită de către comunitățile creștine. (din lat. syriacus = sirian < gr. syriakós = din vechea Sirie, situată în SV Asiei, învecinându-se cu Marea Mediterană și acoperind teritoriile actuale ale Siriei, Libanului, Israelului și Iordaniei) Vezi definitia »

ELEVÉZĂ s. f. aparat pentru creșterea artificială a puilor și a bobocilor în fermele zootehnice. (< fr. éleveuse) Vezi definitia »

PERNÚȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă si moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: (reg.) perinúță s. f.] – Pernă + suf. -uță. Vezi definitia »

HÂRȘÂITÚRĂ, hârșâituri, s. f. 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. 2. Hârșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: hârșcâitúră, hârjâitúră s. f.] – Hârșâi + suf. -tură. Vezi definitia »

MIOZÍTĂ s. f. inflamație a țesutului muscular. (< fr. myosite) Vezi definitia »