BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură improvizată (dintr-o aglomerare de materiale diferite), care servește la întreruperea comunicației pe o anumită arteră sau ca apărare, în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A muri pe baricadă = a lupta consecvent pentru o idee, până la capătul puterilor sau al vieții. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. – Fr. barricade. Vezi definitia »

BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală. Vezi definitia »

SUBPARCÉLĂ s.f. Porțiune dintr-o pădure, omogenă ca arboret, diferențiată în scopul lucrărilor de amenajare a pădurii. [< sub- + parcelă, după fr. sous-parcèle]. Vezi definitia »

BUCÍNĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina]. Vezi definitia »

șpílă s.f. (înv. și reg.) cărămidă. Vezi definitia »