ROTOCOLÍ, rotocolésc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol. Vezi definitia »

tistălí², tistălésc, vb. IV (reg.) a cinsti, a onora. Vezi definitia »

RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir) Vezi definitia »

CORALI- elem. „de coral”. (< fr. coralli-, cf. lat. corallium, gr. korallion) Vezi definitia »

cacioli, caciolesc v. r. a se supăra, a fi necajit. Vezi definitia »